Neînduplecată de oferta acestuia şi conştientă că o astfel de tranzacţie ar putea aduce o catastrofă în localitate, Aspirina reacţionează şi-l pune pe primar la zid, făcând o radiografie dură a societaţii actuale.

Ăsta e secolul nesimţirii, nu al vitezei! Mă, vouă nu vă e ruşine? Cât o mai ţineţi aşa? Noi am fost generaţia de sacrificiu, am copilărit fără jucării şi fără lumină, ca liliecii, şi am mâncat parizer doar duminica pentru a plăti datoria externă a ţării.

Cu copilăria noastră s-a plătit datoria externă a ţării, să fie clar! Poate pe tine te-a crescut maică-ta cu pandişpan, dar pe mine nu. Şi după ce am plătit datoria externă a ţării, a venit Revoluţia şi am făcut o datorie şi mai mare ca aia veche pentru că n-aveam de niciunele şi ne lua mereu iarna pe nepregătite.

După ce ne-am mai revenit şi noi, ăştia care am scăpat cu zile, a venit şi criza mondială. Şi iar ne-a prins cu pantalonii în vine: datorii la bănci, salarii mici, nenorocire! Acum ce criză mai e? Înţeleg că nu s-a schimbat nimic în ţara asta până n-au murit elefanţii aia, highlanderii care şi pe vremea aia, şi acum, s-au descurcat. N-au murit toţi, dar nici bine nu le mai e.

Acum văd că aţi apărut alţii, modele mai noi, jigodii full option. Fără mamă, fără tată, ca tine, Vasile! Bă, voi sunteţi mai răi ca ăia, pentru că aia măcar se fereau. Şi dacă cu ăia n-am putut face nimic pentru că eram prea mici, cu voi ne luptăm, mă! Vă strângem de gât, unu câte unu, vă alergăm cu furcile şi cu topoarele ca la 1907“, i-a spus Aspirina primarului, cu ochii înlăcrimaţi.

 

(Visited 674 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.