Un psiholog, despre fenomenul de BULLYING ÎN ȘCOLI: Problema nu este la copii, ci la noi, adulții

Școala este un micro-univers social, acel prim univers major cu care iau contact copiii, după familie. Evident, în cadrul școlii, fiecare membru caută acceptare și înțelegere, așa cum se întâmplă și în alte medii sociale, chiar și adulte, la serviciu, de exemplu.

Adaptabilitatea la anumite medii are un parcurs diferit în cazul copiilor, față de adulți, cei din urmă fiind capabili să aprecieze atunci când descoperă că au un loc doar al lor într-un anumit mediu.

Copiii, însă, nu apreciază corect aceste lucruri, astfel încât, chiar dacă colegii sau profesorii au un comportament pozitiv asupra lor, încercând să le ofere un mediu propice dezvoltării, copiii pot avea menifestări agresive, dacă acest tip de comportament este cel cu care au fost obișnuiți.

Pentru a putea combate actele de violență în școli este important să se stabilească motivele pentru care agresorii recurg la acest tip de comportament, care este, potrivit psihologului Cristina Dincu, o reacție normală a copiilor care nu au fost educați corespunzător și care nu au avut parte de suficientă dragoste și înțelegere în viața lor.

„Ne naștem cu agresivitatea, numai că aceasta se cizelează prin cultură, prin educație, prin exemple. Așa cum avem în noi sentimentul de a face bine și de a ajuta, avem în noi și agresivitatea, furia și invidia. Toate sentimentele care sunt umane se modelează. Dacă acel copil trăiește într-un mediu în care se promovează aspecte negative ca invidia, gelozia, agresivitatea, atunci el va adopta același comportament.

De asemenea, dacă părinții nu sunt suficient de aproape de copii ca să observe schimbări la ei, iar copiii prin mass-media observă că persoanele care fac rău au un statut social înalt, ei nu văd comportamentul lor ca pe ceva negativ”, a declarat pentru Constanța de Azi, psihologul Cristina Dincu.

Specialistul menționează că fiecare om manifestă violență în anumite momente, indiferent de natura ei și că, principalele cauze ale comportamentelor de revoltă și agresivitate împotriva semenilor sunt lipsa educației și mediul agresiv în care oamenii se dezvoltă astăzi.

„Toți am fost agresivi la un moment dat, dar acest comportament se poate educa. Dacă educația nu mai există și feedback-ul pe care societate îl dă exemplelor negative este unul pozitiv, atunci și copilul reacțonează pe măsură.

Mediul în care trăim astăzi este unul foarte agresiv, foarte dur, lipsit de emoți și de valori. Se promovează ideea egoismului, încă de la naștere. Părinții sunt învățați că trebuie să crească copii independenți și autonomi și, dacă s-ar putea, să fie independenți și autonomi încă din prima zi de viață. 

Să fie cuminți, să nu facă gălăgie, să doarmă singuri; dacă sunt supărați, să fie lăsați singuri într-o cameră. Toate lucrurile astea înstrăinează și aduc repercursiuni grave asupra copilului, pentru că el este lipsit de emoți și afectivitate. El învață că atunci când trebuie să rezolve probleme nu trebuie să-l intereseze pe cine calcă în picioare.

Asta este lumea în care trăim, copiii fac ceea ce sunt învățați. Problema nu este la copii, ci la noi, adulții”, a afirmat Cristina Dincu.

Cristina Dincu, psiholog

Psihologul adminte că nu există o vârstă la care copiii sunt predispuși să manifeste acte de violență, întrucât acest tip de comportament face parte din clasa reacțiilor primare pe care fiecare copil le trădează încă din primele luni de viață.

„Bebelușii sunt agresivi pentru a-și atinge scopurile, fie că au nevoie de hrană, că au nevoie să fie schimbați. Toată viața suntem predispuși să fim agresivi, este în natura noastră, important este cum gestionăm această problemă, cum ne folosim inteligența și educația pe care o avem pentru a combate aceste impulsuri agresive”, a afirmat psihologul.

Potrivit specialistului, agresorii sunt foarte ușor de identificat, întrucât aceștia au un comportament similar acasă și la școală, neavând încă acea capacitatea de a se comporta diferit, voit, în funcție de mediul în care se află.

Primul pas spre eliminarea menifestărilor agresive din școli este, spune Cristina Dincu, promovarea exemplelor pozitive și crearea unui grad ridicat de confort afectiv pentru copii în familie.

„Trebuie să le dăm un exemplu pozitiv, să începem să ne reamintim că există alte valori, că viața poate fi trăită altfel și să începem cu noi. Să ne iubim mai mult copiii, să încercăm să stăm mai mult cu ei, să le dăm mai multă atenție, să comunicăm mai mult cu ei”, a precizat psihologul.

Conform specialistului, reapropierea de copilul agresor va fi grea, părinții primind în primă instanță un refuz, însă, cu perseverență, dragoste și răbdare, aceștia se pot apropia din nou de copilul lor.

„Părinții trebuie să facă în așa fel încât copilul să se simtă iubit și valorizat în familie. Indiferent dacă a depășit perioada preadolescenței și are acum 16 – 17 ani, nu este greșit ca părintele să se comporte cu el așa cum o făcea când era mic: să-l mângâie, să-l iubească. Copilul are nevoie de toate aceste lucruri, chiar dacă nu o spune sau nu o recunoaște”, a explicat Cristina Dincu.

În cazul în care copilul a fost agresat la școală, este importat ca părinții săi să ia legătura atât cu profesorii, cât și cu părinții agresorului, pentru a semnala cele întâmplate și ulterior să explice copilului lor de ce colegul care l-a agresat a reacționat astfel.

„Părinții trebuie să explice copilului lor că agresorul reacționează așa datorită faptului că nu are o educație potrivită, datorită faptului că nu a avut suficientă afecțiune și dragoste, încercând să își determine copilul să compătimescă agresorul, fără a crea sentimente de ură, pentru că și agresorul este o victimă”, a afirmat specialistul.

De asemenea, spune psihologul, părinții trebuie să învețe copilul agresat să combată situația povestind celor din jur cele întâmplate, fără a-i fi rușine.

„Copiii trebuie să spună ce li s-a întâmplat, acuzând acest tip de comportament și nu persoana care l-a adoptat, pentru a trage un semnal de alarmă împotriva comprotamentului agresiv și nu pentru a arăta cu degetul către agresor”, a precizat Cristina Dincu.

Psihologul atrage atenția asupra faptului că protagoniștii actelor de vionță în școli sunt foarte receptivi, dar și inteligenți, având un IQ cel puțin mediu.

„Când vorbim de bulling nu putem vorbi despre copii cu un IQ scăzut, pentru că ei acționează deliberat, nu inconștient. Ei gândesc agresiunea, o organizează și au capacitatea de a manipula alți copii pentru a genera același tip de comportament”, a spus specialistul.

Totodată, psihologul susține că, dacă părinții copiilor cu un comportament agresiv nu reacționează din pripă în vederea remedierii comportamentului, la maturitate, copiii respectivi sunt predispuși să comită fapte ilegale.

„Dacă părinții nu reacționează, copilul va considera că modul în care se comportă este perfect normal și atunci va continua în acest stil. Copilul respectiv are cele mai mari șanse să ajungă o persoană adultă care încalcă legea”, a conchis psihologul Cristina Dincu.

Etichete:

• bullying
• Dincu Cristina
• educatie
• educatie Romania
• psiholog
• scoala