VĂ AVERTIZĂM CĂ DETALIILE DE MAI JOS POT AVEA UN PUTERNIC IMPACT EMOȚIONAL!

Andreea, gravidă în 37 săptămâni, spune că a ajuns de urgență la Spitalul Municipal din oraș, acolo unde a pierdut sarcina, din cauza tratamentului inuman de care a avut parte.

Tânăra povestește, cu detalii cutremurătoare, că s-a simțit umilită de personalul medical, personal care n-a empatizat o clipă în ciuda dramei pe care femeia o traversa, transmite amnascutacolo.ro

“Numele meu este Andreea, am 26 de ani si sunt din Pascani, Jud Iasi. Am o fetita de 4 anisori si am avut inca una in burtica. Daria, fetita mea, radia de fericire caci era sa aiba o surioara.

Povestea mea incepe cam asa: Pe data de 19 martie 2020 m-am trezit cu dureri de burta imense, fiind insarcinata in 37 de saptamani. Am luat un taxi pentru ca era in apropierea locuintei mele si am plecat spre Spitalul Municipal de Urgenta din oras. (…)

Am ajuns la Urgenta insa nu m-au luat in serios cu durerile mele si m-au trimis la Ginecologie, din nou, sa astept la rand. Am vorbit cu doamna asistenta care era in cabinet ca am dureri si bebelina mea se misca foarte rar, dar nu a chemat vreun doctor.

In cele din urma a venit o doamna doctor care, dupa ce a aflat starea mea, a inceput sa tipe ca ea nu vrea sa ma consulte, ca nu mi-a supravegheat ea sarcina. (…) Neavand incotro, am asteptat de la ora 8 si ceva pana la ora 12:45. Timp in care bebelusul se tot impingea in pieptul meu din cand in cand…

Intr-un final a venit un domn doctor, mi-a facut ecografie, unde din pacate aveam sa aflu ca bebelusul meu murise sufocat. A venit prea tarziu. Suferisem ruptura uterina. Abia am putut sa imi sun sotul si sa il anunt ca fetita noastra nu mai exista. Si el era la randul lui, terminat la aflarea cumplitei vesti.

Am intrat in sala de operatie unde mi s-a facut cezariana “de urgenta”. De la ora 13:00 pana la 17:00 am dormit de la anestezia generala. In somnul meu eram intr-o lumina atat de puternica, iar eu foarte fericita mergeam sa imi iau copilul in brate. (…)

Intrase o doamna asistenta cu o fetita vie in brate, venise la patul meu si mi-o aratase, eu am ramas stana de piatra caci stiam ca fetita mea murise, iar acum vedeam o fetita vie, eram de-a dreptul socata! Din privirea mea a inteles ca nu era copilul meu si mi-a spus plictisita:

– Aaa… Tu esti aia la care i-a murit copchillul!

M-a bufnit plansul. Nu aveam aer de cat de mult plangeam… doctorul ce ma controlase a venit si mi-a zis :

– Vezi daca mai bocesti mult, te trimit la Socola. Nu stiu cum am reusit de mi-am inghitit plansul pe loc. Dupa ce m-au dus intr-un salon am putut sa plang mai bine, tinandu-ma mereu de locul operat caci ma durea cand plangeam. (…)

Daca voi mai ramane insarcinata vreodata, o sa ii spun ca se intoarce bebe din misiune. Pana la urma doctorul mi-a spus ca toate astea s-au intamplat din vina mea, pentru ca nu am sunat la 112 sa solicit ambulanta… dar eu m-am gandit sa ajung mai repede la spital si am luat un taxi… De atata durere nici nu m-am gandit sa astept o ambulanta.

Imi pare foarte foarte rau! Nu ar fi trebuit sa se intample asta, si nu doresc nimanui sa treaca printr-o nastere cu final trist”, a scris tânăra, pentru amnascutacolo.ro

 

(Visited 6.094 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.