Bineînțeles, cât a fost cadru activ, acești soldați și gradați profesioniști erau buni pentru că, nu-i așa, doar ei erau cei care făceau munca de jos. Amiralul (r) Hâldan îi vede acum pe militarii profesioniști, de la adăpostul pensiei sale generoase, ca pe niște „paraziți”, „mercenari” și „lefegii”, care nu fac nimic pentru Armata Română decât să încaseze salarii mari și să revendice tot mai multe drepturi.

Dar oare chiar așa e domnule amiral? Pe câmpul de luptă din Afganistan sau Irak nu am auzit să fi murit generali, colonei sau amirali. Pentru simplu motiv că nu ați fost acolo. Decât poate în vizită.

„Paraziții”, „mercenari” și „lefegii” trăiesc cu salarii mai mici decât ale femeii de serviciu dintr-o primărie de comună, nu au pensii, sunt aruncați din sistem fără nicio protecție socială și, totuși, vă stau în gât? Dacă sunt atât de inutili Armatei, de ce nu îi dați afară? De ce vă plângeți pe la Minister că nu aveți suficienți soldați și gradați profesioniști?

Iată mai jos postarea amiralului (r) Romulus Hâldan:

„Principala formă de serviciu militar nu este serviciul militar obligatoriu. Predominantă este forma de serviciu militar pe bază de contract, care este o formă mascată de mercenariat. Militarii angajați pe bază de contract sunt lefegii care, în orice moment, pot să își dea demisia din cu totul alte motive decât cele care țin de domeniul militar: oferte materiale mai bune în diferite structuri civile românești sau străine; faptul că, după parcurgerea perioadei de instrucție, pot pleca, deținând un document care să ateste că au făcut pregătire militară (cerut la angajare în foarte multe țări, dar și în diferite structuri de securitate și pază).

De asemenea, acești militari nu pot fi reținuți peste program în unitate, decât în condițiile când sunt plătiți suplimentar sau primesc zile libere, care, cumulate, devin adevărate concedii de durată. Apariția rutinei, care, în timp, coroborată cu înaintarea în vârstă, duce la erodarea deprinderilor inițiale, practic, militarii angajați pe bază de contract, parazitând sistemul.

Normal ar fi ca, acești militari, începând cu vârsta de 30 de ani să fie pregătiți pentru a deveni maiștri și subofițeri sau, funcție de studii, chiar ofițeri, bineînțeles, în urma unor cursuri și, mai ales, în urma unui examen extrem de riguros. Cei ce nu trec acest examen, să mai fie menținuți în armată încă cinci ani, iar la vârsta de 35 de ani (când , în mod evident, nu mai pot face față, fizic, în structuri de luptă), să fie integrați în structuri logistice sau, de ce nu? Să părăsească sistemul.

Trebuie înțeles o data pentru totdeauna că armata nu este instituție de protecție socială. Tot timpul, acești militari angajați pe bază de contract au revendicări de sorginte sindicală, transformând armata în altceva decât ceea ce ar trebui să fie. Și tot timpul sunt obosiți, blazați, nervoși și revendicativi, deoarece, majoritatea au și un al doilea loc de muncă în diferite structuri civile, la unitate venind să se odihnească. Practic, parazitează sistemul.

Un raport corect și eficient de militari angajați pe bază de contract și militari în serviciu militar obligatoriu, este, în opinia mea, de 1/5.”

(Visited 13.756 times, 2 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.