Atât specialiștii în educație, cât și neurologii atrag atenția că învățarea timpurile a copiilor poate produce efecte negative pe termen lung în dezvoltarea celui mic. În Germania, în urma acestor evaluări, a fost scoasă din grădinițe programa privind învățarea citirii și scrierii.

Formarea academica timpurie produce daune pe termen lung

Studiile dezvăluie efectele negative ale învățării citirii și scrierii în educatia preșcolară și în grădinițe.

Mulți educatori si învățători s-au declarat extrem de supărați (atat de suparati pana la punctul de isi da demisia) pe modul in care sunt presati de către părinți să-i învețe pe cei mici alfabetul, să scrie, să citească și să socotească. Dascălii cu experiență sunt de parere ca cei mici trebuie mai întâi să învețe să se joace si să  socializeze și abia apoi să treacă la lecții de abecadar. Iar opiniile lor au fost validate de studii de cercetare.

Concluzia generală a tuturor studiilor pe acest subict a fost că învățarea timpurie a scrierii și citirii creste imediat rezultatele copiilor la testele specifice, dar aceste castiguri imediate/ initiale se sterg in decurs de 1-3 ani. Probabil mult mai tragic este faptul ca această  „instruire școlară” timpurie poate produce daune pe un termen lung in randul copiilor, in special in dezvoltarea sociala si emotionala, informează siteul www.psychologytoday.com.

Dupa un astfel de studiu, in Germania s-a schimbat politica educationala.

Spre exemplu, in urmă cu ceva ani, guvernul Germaniei a sponsorizat un studiu la scara larga, prin care au fost comparati de-a lungul timpului 100 de copii de gradinita. Un esantion de 50 de copii a invatat dupa regulile de baza ale invatamantului, citire, scriere, socotire, iar un alt esantion de 50 de elevi a invatat prin diverse jocuri/ prin joaca. In ciuda castigurilor imediate ale copiilor care au invatat dupa regulile academice de baza, in clasa a patra, elevii din prima categorie au avut rezultate semnificativ mai proaste decat cei din gradinitele care au invatat prin metoda jocurilor.

In special, acestia au fost mult mai putin avansati in lectura si matematica si mai putin dezvoltati din punct de vedere social si emotional.

După momentul studiului, Germania a scos din gradinite cititul și scrierea și s-au introdus doar jocuri și învățarea prin joacă.

Studii similare din Statele Unite ale Americii au produs rezultate comparabile. Un studiu realizat de Rebecca Marcon pe un esantion de 343 de copii, a relevat faptul că cei care au avut o pregatire academica bazata pe educatia traditionala au prezentat avantaje academice initiale, fata de cei care au frecventat cursurile ce se bazau pe jocuri, dar la finalul clasei a patra, acestea avantaje initiale au fost inversate.

Neurologii avertizează

Neurologii atrag atenția că deși copiii mici par a fi receptivi și a prinde repede, creierul lor nu este pregătit însă pentru astfel de activități și o astfel de învățare. Pe termen lung, consecințele pot fi grave.

„Este foarte important pentru copii să înceapă învățarea la timp. Problema principală a zilelor noastre este orgoliul părinților care se răsfrânge asupra copilului. Îmi spun unii părinți, mai mult lăudându-se: Am început să-l învăț pe fiul meu de doi ani să citească“, iar eu răspund: “Ei bine, ești un prost!”. De ce trebuie să faci asta? Un copil de doi ani nu poate face asta deoarece creierul lui nu este pregătit.

Bineînțeles, dacă îl antrenezi și insiști asiduu – copilul va citi și poate chiar scrie în cele din urmă, dar cu ce sacrificii și cu ce eforturi pentru copil, mai ales când scopul învățării este altul. Învățăm copiii să citească de la doi ani nu pentru că îi va ajuta la ceva, ci pentru că avem noi, ca părinți, nevoie de o validare din partea celorlalți că al nostru copil este deștept.

Părinții fac lucrul acesta pentru a se lăuda, din orgoliu. În realitate, fiecare lucru trebuie făcut la timpul lui, iar pentru ca creierul copilului să se dezvolte corect nu trebuie inundat cu informații pe care încă nu le poate asimila”, a declarat neurologul Tatyana Chernigovskaya.

Specialistul consideră că a întâlnit cazuri în care copii care citeau la 2,3 ani au intrat într-o regresie evidentă în ceea ce privește dezvoltarea mintală: „La 2 ani copilul citea, iar la 10 ani nu putea ține minte nici măcar numele părinților. Fiindcă în loc să îi dezvolte abilitățile motorii fine, părinții îi îndesau litere și cuvinte în creier”

 

(Visited 116 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.