Într-un interviu acordat pentru adevarul.ro, dr. Raluca Teleanu vorbește, printre altele, despre fericirea și împlinirea copiilor de nota 10 la școală.

„Unii copii sunt fericit. Sunt copii foarte echilibraţi cu acest lucru, copii îndrumaţi din familie că acel 10 e o situaţie de viaţă, nu ceva ce îi defineşte. Nu 10 înseamnă că vei reuşi sau nu în viaţă, că vei face ce îţi place sau nu. Dar eu am văzut şi mulţi copii dezechilibraţi care iau 10 de dragul părinţilor sau de teama competiţiei. Sunt copii care nu sunt fericiţi, pentru că tot timpul au frica de nu veni cineva şi a-i depăşi. Cred că este important să învăţăm copilul că, dacă azi este în vârful piramidei, mâine ar putea fi în bază, apoi va veni o zi în care va fi în vârf şi tot aşa. Nu poţi sta tot timpul în vârf. Trebuie să mai şi pierzi ca să poţi să câştigi. În general, copiii olimpici sunt speciali şi ajung acolo pentru că îşi doresc, dar sunt printre ei şi alţii împişi de la spate care cedează psihic pentru că nu mai pot şi oricum nu se simt în mediul lor acolo”, a declarat dr. Raluca Teleanu, medic neurolog pediatru.

Specialistul consideră că este „groazni” ca un copil să meargă la școală cu frică.
„Mi se pare groaznic ca un copil să meargă la şcoală 200 de zile pe an cu frică şi cu dorinţa permanentă de a scăpa de şcoală. Fiul meu a avut o perioadă în care mă întreba zilnic „dacă mă îmbolnăvesc mai merg la şcoală?“. Până la urmă am decis să schimbăm şcoala, pentru că nu mergea cu plăcere acolo, iar acum lucrurile s-au schimbat. Îmi doresc pentru copiii mei să aibă rezultate, evident, dar nu la modul absolut. Eu nu cred că există 10 pe linie. Sunt domenii la care copiii iau note de 10 cu mare efort, nu neapărat că au abilităţile respective sau că le place”.

De asemenea, medicul neurolog atrage atenția asupra unui alt aspect foarte important – timpul petrecut de părinți cu copii. Dr. Teleanu demontează sintagma „timp de calitate”, sfătuind părinții să fie aproape cât mai mult timp de copii.

„Nu putem să ne ascundem după acestă formulă modernă în care petrecem calitativ, dar cantitatea nu este. Trebuie să ne străduim atât timp liber cât avem să-l petrecem cu copilul. Cel mai bun exemplu sunt copiii cu situaţie materială foarte bună care vin în cabinet şi, când îi întreb ce îşi doresc, spun că nu ştiu ce să îşi dorească. Mi se pare atât de trist pentru un copil să nu ştie ce să-şi dorească. Eu îi las pe copiii mei tot timpul să-şi dorească lucruri. Nu poţi să trăieşti fără să-ţi doreşti nimic. Dacă totul e perfect în viaţa ta, la un moment dat te plictiseşti de atâta perfecţiune”.

Articolul integral AICI

(Visited 3.419 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.