Constănțenii din Constanța așteptau cu nerăbdare
Ca și orașul lor anost să intre-n zi de Sărbătoare.
Măcar așa, de Crăciun, s-aibă parte de ceva bun
Ceva frumos, nimic de fițe
Măcar un brad și luminițe!
Au văzut și ei cum e la unii
Și tot ce vor e să fie-n rândul lumii.

Ce tâmpenie, ce prostie!“, își spune Făgrinch privind din Primărie.
Le pun borduri, fac veceuri, le dau chiar și săpun
Și ei ce vor? Atmosferă de Crăciun?!
Au văzut ce au clujenii și-acum vin la mine cu tot felul de tâmpenii!
Nu-s nebun, nu bag banii în Crăciun
Așa ceva n-o să permit…
Că mie nu-mi iese NIMIC!

Dar cum stătea cu nepăsare, tot ce gândea spunea cu voce tare.
Nu știu cum să vă zic, îi zise un consilier mai mic,
De ochii lumii, măcar așa
Ar trebui să facem ceva!
Știu eu un băiat cu pile 
Care o să facă un brad din fier
Împodobit cu niște bile!
Ca să scape din strânsoare și să pară sărbătoare
Edilul deloc iubit, un plan sadic a ticluit.
Le pun bradul, colo-n piață, ș-apoi îl fur
Vreau să știe toată lumea, dom’le
De Crăciun mă doare-n c**!

Și uite-așa, cu multă greață, apăru un brad în piață.
Zece metri înălțime, plin de sârme și șendrile
Iar în loc de lemn și ler, bradul mirosea a fier!
La vestea asta mare, constănțeni și mari și mici
Curioși veniră toți să-admire bradul lui Făgrinch.
Mai bine o lăsam pe mâine“, zise un nene ce tocmai călcase în rahat de câine.
În loc de reni și elfi ștrengari,
În jurul bradului stăteau doar bișnițari și șaormari.

Nemulțumiți, vâzând că și anu-ăsta au fost păcăliți
Sătui de-atâtea frecături, constănțenii s-au pus pe-njurături.
Făgrinch, isteț precum se știe, când aude, ce să spună?
Se gândește o secundă… Inventează o minciună!
Dragi constănțeni, zise falsul Moș Crăciun,
Pomul ăsta nu se-aprinde, trebuie unul nou să pun.
O să iau bradul cu mine, ca să-l dau la reparat.
Când e gata, să mor io, vi-l aduc imediat.

Trecu o zi, trecură două, niciun brad și-afară plouă.
Privesc constănțenii la fereastre, așteptând un semn, ceva
Privește și Făgrinch din Primărie: „Ia mai dă-vă-n pana mea!
Își freacă mâinile și râde, hohotește-n sinea lui
Și anul ăsta le-am făcut-o, să-și mai pună pofta-n cui
Sărbători fericite constănțeni
Din orașul nimănui.

Textul acestui articol nu este o știre reală, este încadrat la rubrica de satiră și umor a publicației noastre, reprezintă un pamflet și trebuie tratat ca atare. Când îi e lumea mai dragă, reporterul nostru special, Mitică Pușcălargă este trimis pe teren. Click AICI pentru mai multe articole scrise de pe tastatura lui obosită.

 

(Visited 1.267 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.