Într-o noapte tulburată,
De broscoi urâți din baltă,
De hiene hămesite, de șacali și vulpi corcite,
Fierul rece stă să cadă, peste doi captivi de soartă.

Și din murmur de zăbrele, dintr-un glas ascuns în zeghe,
Revederea-i dureroasă. Doi ocnași stătând la masă.
Cel cărunt, cu mustăcioară, cu privirea ca de var,
Îl privește-n gol și zice, cu o voce de amar:

Radule, băiat sărman, am făcut tot ce am putut,
Pentru tine, pentru Nicu, însă nu a fost destul.
Criminali și pedofili, de la hoți și la pungași,
I-am împins pe toți afară, poate așa o să scăpați.
Unul și cu cinci violuri, liberarea i-am semnat,
Altuia cu șapte mite, l-am spălat, l-am îmbrăcat,
Căci hoția nu e crimă, dacă prostu-i cel furat.
Am dat foc la-ntreaga țară, să croiesc o lege slută,
Să vă văd pe voi la mine, nu pe mine-n-tr-o celulă.
Radule, tu știi prea bine cine sunt, iar acuma stau pe vine
Crezi tu oare că e drept, să fiu azi, aici, cu tine?

Radu se uită la el. Bronzul lui sticlea-n lumină
Licărea pe toți pereții, ca o urmă de cortină.
Să te văd nu e mirare, să te-aud nu e magie
Toată țara intuia, că ajungi în pușcărie.
Ce mă miră, recunosc,
E să văd cum ai plecat,
De acasă ca un prost.
Ai făcut o țară-ntreagă, să urască, să dezbine,
Și nu ai putut să scapi, nici pe mine, nici pe tine.
Ia zi tu mai bine-acum, dar fără grabă, ca-n povești
Că doar timpul nu ne-a pasă, stăm ca șerpii într-un beci,
Pe ai mei, i-ai mai văzut? La Constanța, ce e nou?
Decebal e bine acuma, e slăvit ca un erou?
Îl aplaudă orașul și îl poartă toți pe brațe?
Cum se închinau la mine, ca la sarcofag cu moaște?

Liviu mustăci puțin, se gândi doar o secundă
Și îi zise-apoi lui Radu, râzând ținându-se de burtă:
Constanța zici că-i din povești,
Iar apoi rânji mustața: depinde din ce unghi privești!
Parcurile se înalță peste tot unde pășești
Dar încet șopti săracul: Doar în Viena dacă ești.
Străzile sunt ca turnate, trotuarele toate pavate
Dar își zise tot atunci: Nu se văd, c-au fost furate.
Un oraș curat ca ăsta, de tot cauți nu găsești,
Și mai spuse-n gând sărmanul: Poate doar la Ghermănești”.

Discutând așa ca frații, ceasuri multe se trecură,
Ușa rece se deschise și-un mesaj dur le răsună:
Dragii mei băieți de-a gata, ați venit însă de-acum,
Încolonarea că nu-i glumă, dușurile sunt peste drum,
Vă așteaptă cu ardoare, ai voștri dragi loiali votanți
Sile, Ștangă și Cariciu, plus câțiva băieți bronzați.

 

(Visited 219 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.