În primul rând, sunt două mari categorii de medici, pentru a nu generaliza. Prima categorie, pe care nu o poți cumpăra cu 3-5.000 de lei în plus la salariu. Sunt medici tineri performanți, adevărați specialiști, care vor să plece în primul rând din cauza sistemului. Ei caută competiția, caută condițiile pentru a profesa, caută oamenii cu care să poată lucra la cel mai înalt nivel. Ei sunt acei medici, care pun pacientul pe primul loc indiferent de condiții și împrejurări, respectându-și la sânge jurământul depus. Ei nu stăteau cu mâna întinsă la buzunarul pacientului, nici înainte și nici acum. Dar pe ei nu îi poți ține în țară doar cu salarii, în spitale care colcăie de gândaci, unde nu au nici măcar rivanol și aspirină. Ei se consumă cu fiecare dramă unde nu poate face nimic fiindcă sistemul nu îi permite și nu îl ajută.

Există și a doua categorie de medici, din care face parte și colonelul orelist de la Spitalul Militar București. Este acea categorie de medici la ușa cărora trebuie să bați cu pumnul plin de bani. Sunt acei doctori pentru care viața este pur și simplu o afacere, iar bisturiul lor lucrează doar uns de bani. Gravitatea bolii și disperarea pacientului nu sunt decât barometrul după care ei își negociază, ca la piață, onorariile, mizând că timpul nu ține niciodată cu muribundul.

Această categorie de medici nu este și nu va fi vreodată interesată de salariu. Pentru ei, sunt bani de semințe, în comparație cu ce le poate aduce sistemul bolnăvicios de sănătate, în comparație cu cele poate aduce tupeul infect de a negocia fiecare viață în parte. Acești medici nu plecau nici înainte, nu vor pleca nici de acum încolo, pentru că ei coexistă perfect cu mizeria și putregaiul din spitalele patriei. Sunt acei medici ciubucari, șpăgari, care te taxează și pentru cele 10 trepte pe care trebuie să le urce din cabinet până în sala de operații. Ei condiționează actul medical, refuză să intre în sala de operații până ce nu își primesc dreptul. Și pentru că sunt talentați în arta negocierii, au grijă să îți spună și tarifele echipei cu care lucrează.

Am avut de-a face de multe ori cu astfel de medici, la fel cum am întâlnit și medici din prima categorie. Cei din urmă însă sunt covârșitor mai mulți. Sunt reci și cinici, iar această prostituție pe care o practică i-a făcut să decadă și ca oameni și ca specialiști. Să te ferească Sfântul să ajungi pe mâna unui asemenea „samsar”, care după ce că îți ia banii te lasă și mutilat pe viață. Iar arhiva este plină cu astfel de cazuri.

Mai mult decât atât, pe distinșii medici nu îi găsești decât câteva ore de dimineață, când trec ca Iisus prin saloane, abia călcând podeaua. Bifează în condică, își adună cu generozitate atențiile și pleacă la privat, acolo unde fac alte căruțe de bani. Lucru sesizat inclusiv de Raed Arafat, care rămăsese uimit că un medic plătit cu 15.000 lei pe lună stă până la 12 la spital și apoi operează la clinici private. Este o realitate că, de la orele prânzului în spitale nu poți vorbi decât cu asistentele, cele care țin loc și de medici, și de chirurgi și de specialiști. Este o vorbă că în spitale „asistentele taie și spânzură”, iar adevărul nu este deloc departe.

Cei care credeau că au rezolvat problema sistemului sanitar cu măririle salariale se înșeală. Sunt medici care sunt bolnavi de șpagă și nu pot trăi fără buzunarele larg deschise. Tratamentul lor nu poate fi acoperit nicicum din salarii, ci trebuie o terapie acută cu procurori și descinderi.

 

(Visited 501 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.