Când vine vorba despre demiterea unui primar ca decizie a cetățenilor, Legea este destul de clară. Articolul 162 din Codul Administrativ spune că „mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, conform procedurii prevăzute la art. 144 și 145, care se aplică în mod corespunzător.“

Cum este organizat referendumul? Acesta trebuie să aibă la bază o cerere adresată prefectului de locuitorii comunei, orașului sau municipiului, „ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivității locale sau a neexercitării atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului.“, spune textul de Lege.

Această solicitare, care trebuie să ajungă pe masa prefectului, trebuie să cuprindă semnăturile a cel puțin 25 % dintre locuitorii cu drept de vot ai orașului, care sunt înscriși în Registrul electoral cu domiciliul sau reședința în unitatea administrativ-teritorială.

Spre exemplu, în municipiul Constanța, la alegerile din septembrie 2020, erau înregistrați 260.515 de alegători. Așadar, conform Legii, pentru organizarea unui referendum de demitere a primarului ar fi nevoie de 65.128 de semnături.

Bun, dar care sunt motivele ce intră sub incidența Legii, mai precis în sfera Articolului 162? Deoarece nu poți motiva că nu mai vrei ca Vasilescu să fie primar din cauză că e arogant sau pentru că nici măcar nu locuiește în orașul pe care îl administrează.

Motivele invocate ar putea fi următoarele:
„suspendarea nejustificată a bunului mers al unor servicii publice locale; întreruperea nejustificată a unor multiple lucrări publice în desfășurare, inclusiv prin utilizarea abuzivă a denunțării sau rezilierii unilaterale a unor contracte administrative; convocarea voit neregulată a consiliului local, cu punerea acestuia în imposibilitatea de a-și exercita propriile atribuții, respectiv de a adopta hotărâri, în condițiile legii; periclitarea dezvoltării urbane ori întârzierea vizibilă a acesteia; proiectarea sau executarea defectuoasă a bugetului public local; refuzul repetat de a executa hotărâri ale consiliului local; lipsirea de prerogative a serviciilor din cadrul aparatului propriu de specialitate, prin crearea unor structuri paralele, eventual gestionate de entități economice private; asocierea primarului în activități nedemne, imorale sau care sunt de natură să trezească oprobiul public ori să declanșeze scandal public; refuzul de a-și exercita atribuțiile sau acumularea unor întârzieri mari, nejustificate în soluționarea cererilor (petițiilor) care îi sunt adresate; lipsa de transparență în gestiunea proprietății publice a unității administrativ-teritoriale conduse sau a fondurilor publice de care dispune, în calitate de ordonator de credite; multiple abateri de la disciplina financiară, reținute ca atare prin acte de control ale Curții de Conturi; nerealizarea veniturilor publice, consecință a unei atitudini de dezinteres față de această atribuție; refuzul repetat de a-și îndeplini atribuțiile, respectiv de a face posibilă funcționarea serviciilor de care răspunde și implicit de a bloca realizarea competenței instituției primarului sau a capacității juridice de drept public a unității administrativ-teritoriale pe care acesta o conduce“.

La rândul său, prefectul are obligația de a organiza referendumul solicitat dacă sunt întrunite condițiile de mai sus. Însă aici apare un aspect destul de serios ce trebuie luat în seamă de oricine vrea să organizeze un astfel de referendum. Prefectul are nevoie de dovezi care să ateste toate faptele imputabile primarului, indiferent care dintre cele menționate mai sus sunt infocate în cererea de referendum.

Dovezile pot consta în multiple hotărâri judecătorești de anulare a actelor emise de acesta sau de obligare la emiterea unor acte pe care el a refuzat să le emită; dovezi referitoare la organizarea defectuoasă a serviciilor publice organizate în subordinea sa, dovezi care pot îmbrăca forma unor înscrisuri ce emană din aparatul propriu de specialitate a primarului, a unor înscrisuri asumate prin subsemnare de către primar, a unor declarații autentice, pe propria răspundere, a celor care au suferit de pe urma organizării și/sau funcționării deficitare a serviciilor publice etc.

De asemenea, prefectul poate refuza organizarea referendumului în una sau mai multe din următoarele situații:
constată faptul că în cuprinsul cererii de organizare a referendumului nu sunt indicate motivele pe care această cerere se sprijină;
constată că cererea nu este însoțită de înscrisurile din care să rezulte că o astfel de cerere este susținută de cel puțin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot (înscriși în Registrul electoral cu domiciliul sau reședința în unitatea administrativ-teritorială) și cu datele de identificare indicate mai sus;
el constată că cererea nu este însoțită de dovezile pe care se sprijină.

În teorie și luându-ne după cifre, nu pare foarte greu de organizat un referendum care să pună capăt unui mandat de primar. La Constanța, spre exemplu, dacă la urne se prezintă 30 % din locuitorii cu drept de vot ai orașului, iar jumătate dintre aceștia plus unu votează pentru demitere, atunci mandatul primarului încetează prematur. În practică, însă, este puțin mai greu, pentru că, așa cum menținam mai sus, trebuie să existe acele dovezi din spatele motivelor invocate pentru organizarea referendumului.

(Visited 2.113 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.