Actualitate
Dobrogea, să ne trăiești, mânca-ți-aș gura de prințesă…
Ziua Dobrogei. Ce frumos răsună mesajele, postările, ce armonios zămislesc politicienii vorbele înălțătoare despre mândria de a fi dobrogean. Și cum ni se scurge electricitatea emoțională pe șira spinării, gândindu-ne la măreția transhumanței sociale, care ne-a ridicat din șalvarii otomani și ne-a trântit în ițarii naționali. Și când vorbim cu atâta patos despre multiculturalismul dobrogean, acel hexagon confesional care ne face unici între popoarele lumii…
Boss, dar cu oamenii ce facem?
Ce avem noi unic în Dobrogea nu este spiritul culturalității multietnice, nu suntem tiroida care reglează hormonal societatea românească. Ci mai degrabă suntem BMW-ul care șade parcat în fața garsonierei din Poarta 6, telefonul mai scump decât chiria, masa de la Filicori și încălțările mai prețioase decât educația din școală.
Suntem comunitatea care se hrănește cu snobism, cu incultură și mediocritate. Nu întâmplător Dobrogea are un consum de carte raportat la populație de 4 ori mai mic decât Transilvania, iar piața muncii calificate strălucește prin docheri, cameriste și ospătari. Nu mai zic de shaormari.
Tinerii pleacă încolonați să studieze și să muncească în afara Dobrogei, iar noi, cei care nu suntem dezvoltatori imobiliari sau cârciumari, trăim cu regretul că nu am avut același curaj ca ei. Rămânem aici să ne sărbătorim unirea, dezotomanizarea și românizarea ființei noastre.
Dobrogea, să ne trăiești mânca-ți-aș gura de prințesă…
- Ziua Dobrogei
