Există o simbioză perfectă între nesimțirea Primăriei, snobismul părinților și duplicitatea școlii. Primilor nu le pasă de școli și educație, în timp ce cea de-a doua categorie uită de normalitate și principii și își varsă buzunarele pe catedră, într-un maraton demonstrativ al avuției și potenței financiare. Iar școala merge pe principiul: mai bine repede și imoral, decât greu și legal!

Lasă doamna, că schimbăm noi tabla, pereții, scaunele, dușumeaua… Nu ne fac pe noi 5 milioane”, răsună ca refren în ședințele de la clasă, unde învățătorii și diriginții se plâng de neajunsuri, iar părinții se „jertfesc” imediat pe altarul școlii. O mentalitate de manelism instituțional, unde „boșii aruncă paraii ca să-i fie bine lu ăla micu”.

Cu dedicație dacă se poate. Vocali, autoritari, tupeiști, aruncă sume, vorbesc de bani, totul e comercial. Din păcate, cei normali tac. Înghit și se conformează. De rușine, de teama de a nu fi marginalizați sau judecați de către ceilalți. Au, nu au, se împrumută și părinți cu un venit de 1.000 de lei ajung să sponsorizeze școala, în timp ce Primăria se laudă cu un oraș bogat și aruncă zeci de milioane de euro pe toate prostiile, doar pe dotarea și renovarea școlilor nu. De ce? Fiindcă proștii tac și cotizează și fac treaba primarului.

Școala nu se poate decât bucura de această stare de fapt și își ține mânuțele curate la vedere, dar cu ochii plini de lacrimile neajunsului. Știe că trebuie doar să suspine și banii se strâng. Nu mai e nevoie de drumuri la Primărie, de acte, hârtii, memorii justificative, de transparență în cheltuirea fondurilor. Căci banii părinților nu apar în contabilitatea școlilor, dar ei se regăsesc în fiecare gram de var și în fiecare crăpătură de parchet.

Paza școlilor, domnilor directori, trebuie asigurată de autoritățile locale. Scrie în LEGE! Nu mai cereți bani părinților, ci bateți la ușa domnului Făgădău să își trimită polițiștii locali în curtea școlii și nu doar la vânătoare de mașini parcate fără SMS. Este obligația lui de primar și nu a noastră, căci taxele și impozitele pe care noi le plătim trebuie să se întoarcă în comunitate sub formă de investiții în școli și grădinițe, siguranță pe stradă, terenuri și săli de sport.

Nu vom putea să ne facem bine ca societate dacă rămânem captivi în această bolnăvicioasă relație de substituire. Vedem tragedii și drame cauzate de faptul că autoritățile nu își fac treaba, sunt pasive la nevoile și probleme cetățenilor. Dar tot nu ne învățăm minte.

 

(Visited 2.563 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.