AMVVD dorește ca doar urmașii militarilor morți în misiuni internaționale să mai beneficieze de OG 82/2006 pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare, în timp ce militarii care mor în misiuni sau aplicații pe teritoriul țării să fie excluși din această lege. Demersul îi aparține președintelui AMVVD, Marius Apostol, care se simte deranjat că un copil orfan al cărui tată a murit într-o misiune pe teritoriul țării să fie pus pe picior de egalitate cu orfanul unui militar decedat în Afganistan.

Demersul a trezit o reacție virulentă din partea militarilor, dar și a urmașilor celor căzuți la datorie pe teritoriul țării. Ce vină au avut, spre exemplu, militarii uciși în camionul morții lângă Dâmbovicioara sau militarii care au pierit în accidentul aviatic de la Tuzla? Nu tot la datorie au murit? Există vreo moarte mai presus de alta în rândul acestor militari? Sau doar aroganța unui individ care vrea să împartă militarii în eroi și în cadavre, doar în funcție de numărul de kilometri față de Capitala țării?

Costea Lavinia este văduvă unui militar căzut la datorie în poligonul Cincu în 2010 și se declară surprinsă de lovitura pregătită de AMVVD.

„AMVVD cere excluderea urmașilor personalului armatei decedat în acțiuni militare desfășurate pe teritoriul statului român, de la drepturi prevăzute în OG 82/2006, cu modificările și completările ulterioare, deranjați fiind de faptul că “participanții la acțiuni militare pe teritoriul național au fost asimilați cu cei care au desfășurat acțiuni militare în afara teritoriului național”.

Întreb și eu, cei alături de care desfășurați acțiuni militare în afara teritoriului nu sunt cumva dintre cei lângă care desfășurați acțiuni militare în țară? Vorbim aici despre militari decedați. Să înțelegem că, indiferent de activitatea lor, trebuie să îi considerăm norocoși pe cei al căror destin le-a pregătește un sfârșit dincolo de granițele patriei?

“Domnilor”, “doamnelor”, cei care aprobați deranjul asimilării de mai sus, nu vă întrebați încotro se îndreaptă armata noastră, în condițiile în care textul de mai jos reprezintă o mare dovadă a lipsei de camaraderie, de coeziune, de solidaritate? Cum de au reușit beneficiile situațiilor în care anumiți militari se află să-i dezumanizeze într-un asemenea hal?

Răspundeți-mi, vă rog, există grad de comparație pentru cuvintele: decedat, orfan sau văduvă? Poate astfel se justifică solicitarea de diferențiere a drepturilor în funcție de locul în care militarul și-a găsit sfârșitul. Nu ne mai înjosiți soții, tații sau fiii, profitând de faptul că nu mai sunt printre noi! Nu distrugeți destinele copiilor noștri, destine care au adus deja destulă suferință, crezându-vă apostoli pe pământ ori Dumnezeu!

Iar unii dintre voi, nu uitați că Dumnezeu este cel ce v-a lăsat dreptul la viață și poate, într-o zi, tot el vi-l va lua, dar poate aici, în “acțiuni militare desfășurate pe teritoriul național”, iar atunci când nu vă veți mai putea îmbrățișa copiii și copiii voștri nu vor avea ce mânca, probabil veți regreta”, a declarat Lavinia Costea.

În urma acestei inițiative a AMMVD, fostul ministru al MApN, Mihai Fifor, a intervenit și a declarat că o astfel de prevedere nu se va adopta niciodată: „Va asigur, dragi colegi, ca asa ceva nu se va intampla. Varianta de modificare depusa de mine la parlament nu are astfel de prevederi”.

 

 

(Visited 4.323 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.