Gagniuc le răspunde pe această cale, într-un stil concis și totuși captivant, celor care arată cu degetul spre pensionarii militari, judecându-i că au pensii mari și nejustificate.

„Nu mă justific pentru banii luați de la armată, doar mă răcoresc, spunând – ca unui prieten de anvergura sa, că:
– la 14 ani, când băteai berbunca pe tăpșan, eu băteam pas de defilare prin liceu militar;
– seara, când te plimbai cu fetele de liceu, eu ieșeam la apel, încheiat cu scurtă instrucție de salturi și culcat, că nu mi-am călcat ca lumea ținuta (spre exemplu). Ai fost vreodată torturat cu cretinul ordin de repetare „La loc comanda!”?;
– dimineața, la ora 5 (cinci!), când tu leneveai în pat, eu întindeam cearceaful, cât să sară moneda pe el și ieșeam afară – frig, ger, ploaie, nu conta – la înviorare;
– dacă tu mâncai la micul dejun, cu mofturi, ce-ți dădea mămica, eu mâncam odiosul bimbirel (orez cu apă) și cana de ceai, evident, cu bromură-n el, să nu ni se scoale vreun nivel…;
– în vacanțe, aveai gașcă de prieteni, de petreceri, prietene – fete, aveai plete, iar eu păream un pușcăriaș scăpat recent din „țu-haus”. Râdeau și babele de mine!;
– libertatea ta din civilie, bucuria de-a face ce vrei, pentru noi era… restricție, privațiune, ordin, executare.

Mă opresc aici. În Institutul de marină, aceleași constrângeri. Și… eram adolescent, fierbeam, doream, speram, năzuiam, visam… Iubeam! Dar stăteam în instituție… Nu mai spun, ca ofițer, că dacă nu erau alarme, erau misiuni, de serviciu pe unitate, treime (la 3 zile, una încarcerat), orice abatere de la morală, conduită – pedepsită. Excursii în străinătate? Niciodată! Etc., etc. Apăram patria, până la sacrificiu suprem!
Iar de vrei să știi urmările condițiilor grele, de teren, de aplicații pe vreme ucigătoare, de stres și acele privațiuni militare, de la 50 de ani am diabet, reumatism, probleme cu inima, alte organe interne betegite. Nu mă plâng, mă condamn!
Ce zici? De-am da timpul înapoi… te bagi?

P.S. Da, erau și ofițeri cu beții și excese de alte cele. Dar erau dați afară și-aveau numai belele.

În foto, doar ca un exemplu, iată cum eram eu, la ieșirea la pensie. Nu vreau milă din partea nimănui, dar nici bătaie de joc!”, scrie Ananie Gagniuc pe pagina personală de Facebook.

foto: facebook ananie gagniuc

Nu putem să spunem decât un singur cuvânt: RESPECT!

(Visited 34.919 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.