Pentru a putea afla la ce clase sunt repartizați, sutele de participanți erau nevoiți să se caute pe  liste, care nici măcar nu erau întocmite în ordine alfabetică. Însă ceea ce a lăsat cu gura căscată pe toată lumea, de la elevi la părinți, a fost că listele erau lipite pe singura ușă de acces în școală care, atenție, trebuia să stea lipită de perete pentru a se putea intra.

Astfel, în timp ce unii trăgeau de ușă pentru a putea pătrunde în școală, alte zeci de copii și părinți trăgeau înapoi ușa pentru a putea afla în ce clase sunt repartizați concurenții. Astfel, accesul devenea o adevărată aventură. Unii părinți făceau haz de necaz spunând că probabil aceasta este tot o probă în cadrul concursului de fizică, una practică: și anume cum să intri într-o încăpere când asupra ușii de acces se exercită forțe din ambele sensuri.

În această busculadă, două doamne, probabil cadre didactice, priveau amuzate din holul școlii cum copiii se calcă în picioare.

Atenționate de situația creată și întrebate cum au putut să afișeze listele pe o ușă care trebuie să stea deschisă, doamnele ne-au arătat un alt panou la intrarea în curtea școlii, spunând că și acolo sunt puse informațiile. Doar că acolo situația era cel puțin la fel de… înghesuită. Copiii din clasele mici, care nu erau însoțiți, stăteau pe margine deoarece nu puteau intra în grămada de zeci de persoane, majoritatea părinți.

Din păcate, aceasta este atitudinea sistemului față de elevi, chiar dacă vorbim aici chiar de cei mai buni dintre ei. Nepăsare, indiferență, lipsă de viziune și multă batjocură. Nu ar fi fost mai ușor ca elevilor să li se comunice de zilele trecute, odată cu locul desfășurării Olimpiadei, și sala în care vor fi repartizați? Sau să existe persoane desemnate care să îndrume elevii spre sălile de concurs, fără ca aceștia să se mai calce zeci de minute în picioare?

 

 

 

 

(Visited 1.467 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.