Una dintre cele mai pertinente replici vine de la un fost subofițer, care reușește să facă o radiografie foarte echilibrată a sistemului atât de înfierat de amiralul Hâldan.

„Fiecare categorie de militari are importanța ei, iar sistemul militar se prezintă ca o construcție. Soldații și gradații sunt temelia, subofițerii și maiștrii structura de rezistență, iar ofițerii și generalii acoperișul. Dacă acoperișul este permeabil, toate celelalte componente ale construcției se vor degrada și invers, dacă fundația și structura de rezistență nu sunt solide totul se va prăbuși.

Soldații și gradații profesioniști se supun legislației muncii naționale pe timp de pace și nu putem să-i transformăm în sclavi, iar faptul că este nevoie să-și mai găsească un al doilea loc de muncă spune ceva despre nivelul de venituri pe care le obțin. Nu spune nimeni nimic că în loc de pregătire militară aceștia trebuie să facă adesea salubrizarea unităților.

Apărarea țării este o chestiune care costă. Dacă legiferăm un sistem alternativ al serviciului militar și acesta va avea avantaje și dezavantaje, avantaje că va crește numărul rezerviștilor cu pregătire militară, dezavantaj pentru că vom ajunge iar la bani, cei chemați sub arme vor trebui cazați, hrăniți, plătite solde și drepturi materiale, iar instruirea militară de asemenea costă.

Nu de oameni trebuie să ne legăm ci de sistemul pe care cu onoare mai marii politicii și ai armatei l-au creat. Până la apariția Legii SGP așa zișii MAC au fost bătaia de joc a unui Ordin OG 10 a cărei formă exactă nici cei mai juriști dintre juriști nu o mai pot dezlega. Rezultatul va fi că nu peste mult timp acei MAC vor ajunge la anii de pensie și vor avea niște pensii mizerabile pentru că au avut solde sub salariul minim și un statut incert printre profesii. Chiar dacă au fost doar niște soldați, acesta să fie respectul țării pentru ei…?!

Oricare sistem este perfectibil, iar rezultatele sistemului sunt generate de modul de organizare a acestuia, soldații și gradații se ocupă mai puțin cu organizarea ei fac ceea ce le permite sistemul…! În loc de atacuri la categorii de personal, cei care se pricep, pot scrie proiecte de reorganizare a sistemului militar, mai performante, pot oferi feedback celor activi în sensul unei organizări mai bune.

Cu scuzele de rigoare că un umil fost subofițer îndrăznește să-și dea cu părerea…!” (Sabin Ivan)

Iată mai jos postarea amiralului (r) Romulus Hâldan:

„Principala formă de serviciu militar nu este serviciul militar obligatoriu. Predominantă este forma de serviciu militar pe bază de contract, care este o formă mascată de mercenariat. Militarii angajați pe bază de contract sunt lefegii care, în orice moment, pot să își dea demisia din cu totul alte motive decât cele care țin de domeniul militar: oferte materiale mai bune în diferite structuri civile românești sau străine; faptul că, după parcurgerea perioadei de instrucție, pot pleca, deținând un document care să ateste că au făcut pregătire militară (cerut la angajare în foarte multe țări, dar și în diferite structuri de securitate și pază).

De asemenea, acești militari nu pot fi reținuți peste program în unitate, decât în condițiile când sunt plătiți suplimentar sau primesc zile libere, care, cumulate, devin adevărate concedii de durată. Apariția rutinei, care, în timp, coroborată cu înaintarea în vârstă, duce la erodarea deprinderilor inițiale, practic, militarii angajați pe bază de contract, parazitând sistemul.

Normal ar fi ca, acești militari, începând cu vârsta de 30 de ani să fie pregătiți pentru a deveni maiștri și subofițeri sau, funcție de studii, chiar ofițeri, bineînțeles, în urma unor cursuri și, mai ales, în urma unui examen extrem de riguros. Cei ce nu trec acest examen, să mai fie menținuți în armată încă cinci ani, iar la vârsta de 35 de ani (când , în mod evident, nu mai pot face față, fizic, în structuri de luptă), să fie integrați în structuri logistice sau, de ce nu? Să părăsească sistemul.

Trebuie înțeles o data pentru totdeauna că armata nu este instituție de protecție socială. Tot timpul, acești militari angajați pe bază de contract au revendicări de sorginte sindicală, transformând armata în altceva decât ceea ce ar trebui să fie. Și tot timpul sunt obosiți, blazați, nervoși și revendicativi, deoarece, majoritatea au și un al doilea loc de muncă în diferite structuri civile, la unitate venind să se odihnească. Practic, parazitează sistemul.

Un raport corect și eficient de militari angajați pe bază de contract și militari în serviciu militar obligatoriu, este, în opinia mea, de 1/5.”

(Visited 12.865 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.