Chițac 3.0

Între fereastră și birou pare a se căsca toată neputința și resemnarea. Pasu-i apăsat străbate scurtul drum, ocolind cu grijă măsuța de protocol. Se lasă abătut în scaun și privește cu nostalgie poze vechi, diplome și alte suveniruri marinărești ce stau aliniate pe birou, prin rafturi sau atârnate pe pereți. Nu sunt de decor, nu impresionează pe nimeni, dar povestesc atât de multe urechilor ce știu s-asculte.

Zeci de ani de carieră militară și universitară se sufocă acum sub muntele de eșecuri în fruntea unui oraș nevrotic, care nu mai poate avea răbdare sau indulgență.  Totul se clatină, totul geme aidoma unui monolit dislocat cu forța și împins pe o traiectorie nefirească. Orașul scuipă praf și dezordine.

Trecură 3 ani. Schimbarea trâmbițată și sperată a lăsat rapid locul unui val uriaș de nemulțumiri. Toată societatea s-a aliniat în spatele haosului administrativ. Susținerea s-a transformat în dispreț, încrederea s-a caramelizat în aroganță. Nimeni nu livrează, nimeni nu primește în această relație bolnăvicioasă.

Vergil Chițac s-a încăpățânat să preia frâiele orașului cu orice preț și prin orice mijloace. În spatele lui împingeau oameni puternici, iar mecanismele electorale erau unse cu generozitate cu multe milioane de lei. Însăși candidatura la primărie a fost pentru mulți o investiție, un cec în alb ce va avea să returneze interesele economice ale orașului generoșilor investitori.

Orașul i s-a predat, captivat de ideea unui primar intelectual, profesor universitar, militar de carieră, om cu echipă, deschis, cu proiecte și inițiative, înflăcărat luptător împotriva hidrei pesediste și a incapabilului Făgădău. Erau toate premizele ca acest declic al societății constănțene, zeci de ani consumatoare de Mazăre, să aducă orașul spre traiectoria urbelor din vestul țării.

Dar nu a fost așa…

Etichete:

• Primăria Constanța
• Vergil Chitac