De ziua ta, Constanța, te găsesc înțepenită în trafic. Ești prinsă într-un ambuteiaj de zeci de minute, învăluită în noxe și nervi. Claxoanele îți cântă enervant pe un drum cu sens unic care nu știi unde duce sau de unde vine. Te-ai nimerit acolo exact cum te-ai nimerit în decadele de aur ale despoticilor tăi conducători. Fără voia ta, dar cu o complicitate bolnăvicioasă a celor care ar fi trebuit să te apere, a constănțenilor.

De ziua ta, Constanța, te găsesc sufocată în bălăriile care te-au năpădit. În loc de flori, te sărbătoresc astăzi cu ciulini, cu știr și boscheți. Așa au vrut iubiții tăi stăpâni, așa au gândit ei că te-ar bucura în zi de așa mare sărbătoare. Să stai ascunsă în pârloagă, să te umilească.

De ziua ta, Constanța, ești păzită de haite sălăbăticite de câini maidanezi și pisici. Patrupedele stăpânesc parcurile, parcările și cartierele, strigătele lor îți animează și cele mai lungi nopți. Așa vor unii iubitori de animale să trăiești, ferindu-te continuu, fără succes însă, de căpușe și pureci.

De ziua ta, Constanța, constănțenii sunt triști. Deși mai degrabă ar trebui să se simtă vinovați, chiar complici. Îți aruncă din colțul gurii disprețul lor că nu ești ca Sibiul, ca Brașovul sau Clujul, dar uită și nu vor să își amintească că te-au vândut golanilor pe o sticlă de ulei și un pui congelat. Golani care te-au sluțit și te-au distrus stradă cu stradă, parc cu parc și școală cu școală, golani care te-au lăsat cu spitale demne de anii 60. Ce făceau ei atunci când istoria ta era culcată sub buldozere, când din parcuri răsăreau betoane? Dansau samba în Mamaia și adulau faraoni și regi deghizați într-o alegorie a unei societăți prostite, inculte și flămânde. Au distrus orașul cumpărând puterea cu circ și pâine.

De ziua ta, Constanța, ar trebui să lăsăm capul în jos și să reflectăm că nu tu ești mai prejos de Cluj, Oradea sau alte mari orașe, ci noi, constănțenii suntem altfel decât clujenii, orădenii sau sibienii. Și nu în sensul bun. Nu am știut să ne alegem conducătorii, am fost slabi.

De ziua ta, Constanța, aș vrea să înceteze aceste false manifestări dedicate ție. Este și mai trist să vezi acele parade, fanfare și defilări forțate ce nu au nicio taină cu însemnătatea ta. În loc de tort, tembelii îți servesc colivă, iar în loc de viață îți cântă marșuri cu fanfare. Ce trist… Nu sunt în stare să gândească nimic care să te bucure și să te înalțe.

De ziua ta, Constanța, te rugăm să te faci bine. Să ne inspiri și să ne ajuți să regăsim înțelepciunea de a avea grijă de tine așa cum meriți.

(Visited 670 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.