Solidaritate. Constanța, cea modernă și prosperă, ajută orașele aflate în sărăkie

Dădeam la pedală pe asfaltul lin, proaspăt spălat și mă gândeam la oamenii ăia care, săracii, își rup mașinile prin gropi, denivelări sau guri de canalizări făcute de-a-n boulea. La nefericiții ăia care stau bară la bară în căldură și praf, captivi într-un trafic infernal din cauza unor lucrări făcute de unii care se fac că lucrează, la ghinioniștii pentru care singura priveliște pe care o pot admira de la geam sunt bălăriile și tomberoanele din care gunoiul dă pe afară. Apoi mi-au venit în minte și oamenii care trăiesc în cartiere unde nici măcar nu știu dacă în seara respectivă vor avea bucuria să le curgă apă caldă din robinete sau să intre în case având norocul ca nici în ziua aia să nu fi fost capsați de picior de vreun maidanez îndopat cu parizer și dragoste de blocatar.

Am oftat și am suspinat, parcă simțindu-mă vinovat de privilegiul pe care îl am să fiu locuitor al Constanței. Dar am continuat să pedalez, pentru că este o plăcere să te deplasezi cu bicla prin oraș, mai ales când vezi că sute de oameni fac asta alături de tine și îți zâmbesc de parcă te știu de-o viață. În drumul meu am admirat, ca de obicei, locurile de joacă, parcelele cu flori și ceasurile stradale unde parcă timpul stătuse în loc.

Dintr-o fericire în alta, am ajuns în cele din urmă pe superba stradă Ștefan cel Mare, unde m-am oprit puțin pentru a mă odihni pe una dintre superbele băncuțe, la umbra unui pomișor. În timp ce scrollam pe telefon, din abundența de știri pozitive despre cât de mișto e la Constanța, doar una singură mi-a atras cu adevărat atenția și mi-a făcut ziua și mai perfectă: Primăria Constanța va acorda 100.000 de euro municipiului Cahul din Republica Moldova pentru construcția unui complex sportiv. „Așa da!“, mi-am zbierat de bucurie.

Da, Constanța este la nivelul la care își permite și trebuie să ajute alte orașe și comunități mai sărace din alte țări. Noi, aici, avem tot ce ne trebuie, suntem mai mult decât ok. De ce să nu oferim un exemplu de solidaritate administrativă în loc să stăm ca țațele pe margine și doar să ne lăudăm pe Facebook cu ceea ce a reușit să ne dăruiască gospodarul primar pe care îl avem? Dacă noi am avut noroc, atunci trebuie să fim recunoscători pentru asta. „Hai, dom’le, că 100.000 de euro e puțin. Apă de ploaie! Noi avem beculețe de milioane de euro! Suntem un oraș putred de bogat. Se putea mai mult!“, ar spune unii, mai cârcotași. Se putea, nu zic nu. Dar dacă ne raportăm la cum trăiesc oamenii ăia și ce condiții au, 100.000 de euro este o sumă decentă. Domnul primar este, totuși, un om chibzuit și nu ar îndrăzni să risipească banul public. Bravo, domnule Chițac!

Etichete:


Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home3/constant/public_html/wp-content/themes/constanta/single.php on line 120