Alegerea e simplă. Votul de pe 18 mai poate fi pentru libertate sau pentru dictatură
Un politician, candidat la prezidențiale, care-și permite azi să spioneze presa va crede mâine că poate și are dreptul să ne supravegheze și pe noi toți.
Deși se bătea cu pumnul în piept că el, „pentru popor“, va participa la orice dezbatere, Simion s-a ferit să stea, din nou, față în față cu Nicușor Dan. Pentru că, data trecută, „Mucușor“ l-a mucificat (ca să mă exprim aurește).
Astfel, în loc să vină și să dezbată, în fața „poporului și pentru poporul român“, George Simion a ales să facă ceea ce se pricepe cel mai bine: SCANDAL. Și nu oricum. Înregistrarea pe blat a jurnaliștilor de la Digi 24 în timpul unei întâlniri menite să fie off the record și publicarea unui montaj convenabil trădează, din nou, mentalitatea tiranică ce zace în Simion. În mod periculos, acest individ ne arată foarte clar că presa și libertatea acesteia nu trebuie tratate ca o parte fundamentală a democrației, ci ca un adversar ce trebuie monitorizat, controlat, subjugat prin mijloace subversive.
De asemenea, atunci când un candidat la Președinția României – o funcție ce ar trebui să unească, nu să divizeze – spune că este „neliniștit“ că va fi și președintele celor care nu îl votează, când se întreabă „Ce mă fac cu voi?“ adresându-se nu adversarilor politici, ci CETĂȚENILOR, adică și ție, atunci nu mai vorbim despre campanie electorală. Vorbim despre o amenințare. Una chiar foarte gravă!
Să numești o parte a societății „bezmetică, irațională, total nedispusă” doar pentru că nu gândește ca tine este periculos. Nu doar retoric. Ci profund, sistemic. Imaginează-ți un regim la cârma căruia se află un individ precum Simion și că, la un moment dat, vei simți nevoia să-ți exprimi public indignarea și nemulțumirea față de „conducătorul iubit“. Ce vei face?
Cuvintele lui Simion nu mai sunt simple opinii, ci adevărate semnale de alarmă. Sunt declarații încărcate de dispreț față de pluralism, față de democrație, față de tot ce înseamnă respect pentru gândirea liberă.
Istoria ne arătă că EXACT AȘA începe fascismul. Nu cu lagăre și deținuți politic, ci cu fraze aruncate cu nonșalanță, în care adversarii sunt desumanizați, reduși la obstacole, la „probleme” ce trebuie „rezolvate”.
A pune sub semnul întrebării dreptul cetățenilor de a avea opinii, de a vota liber, este o linie roșie pe care, dacă o lăsăm trecută, o vom regreta amarnic. Cu George Simion președinte, întoarcerea la vremurile în care frica și intimidarea erau instrumente acceptabile ale puterii nu mai este o bănuială, o teorie, ci o certitudine.