Partidul ProRomânia, creația renegaților Victor Ponta și Daniel Constantin, l-a înregimentat pe primarul independent la a doua mână, Valentin Vrabie. Cel care până mai ieri mergea la braț cu Tăriceanu și călărea meterezele ALDE, cel care a fost catapultat în administrație de PSD-ul lui Nicușor Constantinescu. Sub această plapumă groasă de minciună, Vrabie s-a jucat de-a independentul, rebelul, cel care făcea titlu de glorie din neatârnarea sa politică. Neatârnare care s-a dovedit a fi în cele din urmă o tăvăleală în toată regula, Vrabie târându-se la remorca a trei partide până acum. Și mai e încă timp…

Orice scuză, justificare sau motivație ar invoca primarul revopsit al Medgidiei, minciunile lui au rămas tipărite în scrisorile pe care chiar el le-a compus și trimis alegătorilor. Înfiera cu mânie orice însemna politică sau partid, militând pentru o administrație depolitizată, ruptă de mizeria și corupția generate de intrigile de partid.

Pentru o readucere aminte, să vedem ce spunea Vrabie despre politică:

„Ne-am obişnuit, timp îndelungat, să fim doar nişte vehicule politice pentru aceste caracatiţe numite partide şi să asistăm cu mâinile în sân la nişte scenarii aberante, legiferate peste noapte prin tot felul de ordonanţe care au drept miză doar voturile cetăţenilor creduli şi uşor de manipulat. Din păcate, această clasă politică, la construcţia căreia şi noi am contribuit, nu este decât un mare cartel mafiot care aşază piesele de puzzle, adică pe noi cetăţenii, aşa cum interesul le-o cere. Statul a devenit pentru toţi aceşti politicieni o mină de aur în care omul de rând este doar sclavul minei. Se tot vorbeşte de câţiva ani despre reforma clasei politice, modernizarea statului român şi îmbunătăţirea nivelului de trai, însă până acum nimic concret nu s-a realizat.

Avem nevoie de adevăraţi profesionişti şi nu de politruci care ajung în funcţii cheie doar pentru că au acelaşi numitor comun: sunt loiali membri de partid şi vajnici contribuitori la campaniile electorale. De aceea, ieşirea din cămaşa de forţă a politicului nu mai este o opţiune, ci o cerinţă, este o obligaţie, o deviză a noastră, a tuturor. Trebuie să ne stabilim acest obiectiv, altfel vom merge mereu la vot, în turmă, cu mintea aplatizată, distrugându-ne cu bună ştiinţă viitorul copiilor şi nepoţilor noştri care vor fi şi mai umiliţi şi mai subjugaţi. Să ne gândim foarte bine, măcar în al doisprezecelea ceas, ce viitor le alegem lor, ce viitor are această naţiune”, scria Valentin Vrabie, pe atunci primar independent al comunei Peștera, proaspăt divorțat de PSD.

Așadar, coane Vrabie, una spui, alta fumezi. Ai sărit dintr-un „cartel mafiot” în altul, ai dat haina profesionalismului pe cea a „politrucului” ordinar, ai intrat de bună voie în „cămașa de forță a politicului”, „distrugând cu bună știință viitorul copiilor și nepoților noștri care vor fi și mai umiliți și mai subjugați”. Cuvinte dure pentru un primar de sat pe atunci, dar cu aspirații de prea mărire. Dar unde ți-ai pierdut domnule Vrabie onoarea, cuvântul? Când ai mințit și manipulat, atunci sau acum? De ce te arunci din partid în partid, ce cauți și ce speri să găsești? Îți schimbi stăpânii, unul mai pătat ca altul, sperând să afli rețeta preamăririi, a înavuțirii rapide, a mandatelor fără sfârșit.

Dar oamenii nu sunt proști și nu uită. I-ai mințit, le-ai înșelat încrederea de dragul unor voturi, comercializându-ți influența și popularitatea pe tarabele politicienilor care te-au putut crede. Sunt curios în următoarele alegeri, cu ce mesaj veți mai veni în fața cetățenilor. Probabil cu unul singur: „Când Vrabie vorbește, Medgidia să tacă!”

 

 

(Visited 3.095 times, 1 visits today)

Dacă v-a plăcut acest articol, cu un LIKE vă puteți alătura comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.