Constanța își recuperează orașul. Ce înseamnă pentru noi, cei care trăim aici, proiectul de regenerare urbană propus de IULIUS

Dacă ai locuit vreodată în Constanța, știi exact la ce ne referim: garduri care închid hectare întregi chiar în mijlocul orașului, linii ferate care taie exact pe unde ai vrea să existe o stradă, hale abandonate și terenuri virane pe care toată lumea le știe, dar pe care nimeni nu le folosește. Nu trebuie să fii urbanist ca să vezi asta,  e suficient să mergi de la un cartier la altul și să constați cât de mult ocolești.

E o moștenire veche. Orașele s-au construit acum câteva zeci de ani în jurul fabricilor: fabrica venea prima, oamenii după ea. Parcurile, promenada, traseele pietonale și tot ce numim azi „calitatea vieții” veneau la urmă. Dacă mai veneau. Așa au apărut orașe fragmentate, cu platforme industriale uriașe înfipte în mijlocul țesutului urban. Multe fabrici au dispărut între timp. Orașul construit în jurul lor a rămas exact așa cum era.

Constanța e probabil cel mai bun exemplu în acest sens. Avem mare, port, turism, energie, construcții navale, o poziție geografică pe care multe orașe europene ar pune-o cu litere mari în orice prezentare de investiții. Și totuși, la nivel urban, rămânem un oraș rupt în bucăți: platforme industriale, terenuri contaminate, căi ferate care despart cartierele, zone centrale ascunse după garduri. Cartiere care, deși apropiate pe hartă, par uneori la distanță de-o oră.

Tocmai de aceea, tendința de dezvoltare urbană a Constanței a migrat constant și continuu spre periferii, spre terenurile virane de la marginea orașului, ajungând în cele din urmă să se intercaleze ireversibil cu hotarele localităților învecinate.  Această abordare facilă a adus blocuri, construcții, o dezvoltare imobiliară care nu poate fi nici când asimilată cu dezvoltarea urbană reală, cea care îmbunătățește viața orașului și condițiile de trai ale constănțenilor.

Marile orașe au învățat, în schimb, să se întoarcă spre interior, spre fostele fabrici, depouri, depozite, terenuri feroviare la care orașul părea să fi decis să nu se mai uite. Regenerarea urbană înseamnă exact această recuperare. Diferența față de o simplă dezvoltare imobiliară e clară: dezvoltarea produce clădiri, regenerarea produce străzi, parcuri, trasee pietonale, locuri de muncă, restaurante, cultură și, la fel de important, locuri în care oamenii pot pur și simplu sta, fără să cumpere nimic.

Iași, Timișoara și Cluj au transformat problema în oportunitate

România are deja exemple concrete. La Timișoara, Iulius Town a transformat o zonă cu trecut industrial într-un proiect mixt: birouri, retail, educație, restaurante și un parc de aproape 50.000 mp. Nu au apărut doar clădiri noi, a apărut o zonă nouă a orașului, un loc în care oamenii lucrează, se întâlnesc, mănâncă sau stau pur și simplu pe iarbă.

La Cluj-Napoca, fosta platformă Carbochim urmează aceeași logică prin proiectul RIVUS: spații verzi, retail, birouri, cultură, coworking, entertainment, cu păstrarea și reconvertirea clădirilor industriale existente. Acum câteva decenii, fabrica era motorul orașului. Astăzi, aceeași platformă poate deveni parc, centru de business și loc de întâlnire pentru comunitate.

De ce Constanța are nevoie de asta mai mult decât alte orașe

Aici, tema regenerării urbane nu ține de estetică, ci de necesitate. Orașul a crescut în jurul unor funcțiuni industriale, portuare și feroviare esențiale economic, dar care au lăsat în urmă bariere pe care nici nu le mai observăm. Sunt atât de vechi, încât ni se par normale. Un oraș modern trebuie să fie permeabil: să te lase să treci ușor dintr-un cartier în altul, să aibă trasee pietonale și de bicicletă, spații publice și funcțiuni importante aproape de oameni. La noi, multe zone funcționează exact invers, iar fostele platforme industriale pot deveni, paradoxal, una dintre cele mai mari resurse ale orașului. Ce ieri erau bariere, mâine pot deveni legături.

Ce propune concret proiectul IULIUS

În acest context se încadrează proiectul IULIUS din Constanța: transformarea unei zone de aproximativ 38 de hectare, cu trecut industrial și teren contaminat, într-un proiect mixed-use dezvoltat împreună cu biroul internațional de arhitectură Foster + Partners, cu o investiție anunțată de peste 800 de milioane de euro. Ce înseamnă asta pentru oraș, dincolo de cifre: parc și grădină botanică, birouri, retail, servicii, restaurante, spații culturale, zone pentru evenimente, sport și recreere, practic mixul de funcțiuni care poate transforma un teren gol într-o bucată de oraș.

Există și o etapă obligatorie, asumată integral de IULIUS: ecologizarea terenului. Zona e contaminată din vechile utilizări industriale, iar compania a demarat un proces amplu de bioremediere, alături de specialiști și instituții de cercetare, printre care Universitatea Ovidius, cu un cost de 29 milioane de euro.

De ce contează birourile moderne pentru cei care caută un loc de muncă bun aici

E o problemă despre care se vorbește mai rar. Constanța pierde în competiția pentru joburile cu valoare adăugată mare. Suntem cunoscuți pe piața muncii mai ales pentru locurile de muncă sezoniere de pe litoral, slab calificate, plătite în consecință, și pentru forța de muncă brută din zona portuară.

Între timp, orașele universitare care au construit clădiri moderne de birouri au atras companii, angajați și investiții. Iași, Cluj și Timișoara și-au dezvoltat treptat ecosisteme de business care nu existau la aceeași scară acum două decenii. IULIUS operează azi 15 clădiri de birouri premium, cu peste 170 de sedii de companii și circa 29.500 de angajați. Nu sunt doar clădiri, sunt salarii, sunt oameni care rămân în oraș, ceea ce înseamnă dezvoltare economică pentru toată zona.

Constanța are universitate, infrastructură, port și poziție geografică. Ce a lipsit adesea a fost tocmai ecosistemul urban care să convingă o companie să spună: aici merită să deschidem un birou regional. Un proiect de o asemenea amploare poate contribui exact la această schimbare.

Testul real: îl vom folosi noi, constănțenii?

Putem vorbi despre metri pătrați, investiții și indicatori economici, dar testul unui proiect urban e mult mai simplu. Îl folosesc oamenii? Poți merge pe jos prin el? Poți sta într-un parc fără să cumperi nimic? Ajungi mai ușor dintr-un cartier în altul? Apar locuri de muncă, restaurante, cultură, evenimente? Devine orașul mai plăcut de trăit? Dacă răspunsul e da, regenerarea chiar funcționează.

Constanța are, probabil, cea mai mare rezervă de dezvoltare urbană dintre marile orașe ale României. Nu la margine, ci chiar în interiorul ei, în fostele platforme industriale și în infrastructurile care nu mai corespund orașului de azi. Zeci de ani le-am privit ca pe niște probleme. Poate a venit momentul să le vedem ca pe ceea ce sunt de fapt: oportunități. Iași, Timișoara și Cluj au pornit mai devreme pe acest drum. Constanța abia acum îl ia în serios.

Proiectul IULIUS nu va rezolva toate problemele urbanistice ale orașului, niciun proiect nu poate face asta singur. Dar poate arăta ceva important: că o fostă zonă industrială poate înceta să fie un gol pe hartă și poate deveni o parte vie a orașului, în care chiar merită să locuiești. Pentru Constanța, asta e adevărata miză.

Etichete:

• Constanta365
• iulius constanta
• Regenerare Urbana